Partidul M10 și anticorupția. Cum se conduce o țară.

spune oamenilor ce vor ei să audă și succesul este garantat!?”

 „Răsfoind” presa online în pauza de masă de la birou am dat din întâmplare peste părerea domnului Grigore Cartianu cu privire la apariția partidului M10 – Monica Macovei. El afirmă că dacă Macovei convinge că M10 este partidul DNA, câștigă alegerile! Oare? Și chiar dacă ar fi cum spune Cartianu, oare ar fi bine și sănătos pentru societatea noastră să se întâmple așa? O voi exclude deocamdată pe Monica Macovei – personajul politic – din discuție și mă voi referi la instituția și la partidul DNA. Cât este substanță și cât este demagogie într-o asemenea construcție politică ? Substanța este asigurată de numărul tot mai mare și mai divers de personaje ce trec pragul DNA-ului (instituția publică, nu partidul politic), parte dintre ei ajungând apoi în arest. Mai sunt desigur și dezvăluirile din anchete cu care suntem bombardați tot timpul de toate entitățile media, dezvăluiri ce ne fac să credem, pe bună dreptate, că cel puțin jumătate din PIB-ul României se fură. Acestea sunt argumente clare și de necontestat în favoarea DNA-ului (instituția publică). A încerca să lipești o construcție politică de cea mai în vogă instituție din România în momentul de față este o încercare care mă duce mai degrabă cu gândul la demagogie decât la substanță politică. Iar aici pornesc de la premisa (susținută fără echivoc de principiul separării puterilor în stat) că nu este rolul partidelor politice de a duce lupta împotriva corupției. Pur și simplu nu aceasta este menirea lor. Pentru acest lucru avem justiție și stat de drept și încă ceva ….. profesioniști (e.g. procurorul șef Kovesi și mulți, mulți alții). Treaba politicienilor nu are de-a face cu lupta anticorupție (pentru aceștia anticorupția s-a rezumat timp de un deceniu la țepele din Piața Victoriei – pentru adversarii politici incomozi, pe o parte și cum să-ți protejezi cât mai mult apropiații pe de altă parte). Dacă lupta anticorupție este condusă de politicieni, acest fenomen își pierde automat orice credibilitate din partea cetățenilor. Întorcându-mă acum la personajul politic Monica Macovei nu pot să nu remarc încercările acesteia (încununate în bună măsură de succes)de a se lipi de realizările DNA-ului (instituția publică) și a le contoriza în favoarea DNA-ului (partidul politic). Am sentimentul că așa ceva s-a mai întâmplat recent în istoria politică a României, cu un referedum cu subiect demagogic lipit de niște alegeri prezidențiale și a cărui rezultate au fost aruncate la coșul de gunoi. Acest M10 aduce puțin cu prostirea în față atât de familiară nouă în ultimele decenii, însă să vedem cum va evolua pe viitor construcția politică asimilată cu DNA-ul.

Concluzionând voi arunca o privire nu foarte mult înapoi în istoria universală și voi invoca exemplul a două state prezentate ca model spre care poate tinde și societatea noastră. Germania de după al doilea război mondial s-a ridicat din cenușă pe scheletul procesului de la Nürenberg – adevăratul instrument pentru denazificarea societății după război – coordonat însă de statele învingătoare, nu de politicieni locali, aproape în totalitate compromiși sau lipsiți de credibilitate. Al doilea exemplu este Japonia, care a ieșit din aceeași situație nu neapărat prin zornăit de cătușe și focuri trase de plutoanele de execuție ci prin muncă, disciplină și abnegație. Ceea ce vreau să spun e că dacă Monica Macovei câștigă alegerile este posibil să avem toți corupții la închisoare, însă asta nu ne garatează că vom avea și un nivel de

Leave a Reply

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>