Axa dus-întors și provocările externe

           Titlul rubricii lui Sever Voinescu numită – AXA DUS-ÎNTORS – din Dilema Veche îndeamnă la reflecție profundă, mai ales în actualul context din imediata vecinătate a României. România nu este pentru prima dată în situația geo-politică în care se află acum. În secolul XX ne-am mai confruntat cu această problemă și nu s-a sfârșit deloc fericit, în mare parte datorită contextului internațional pe care o țară ca România îl poate influența prea puțin în favoarea sa, dar și datorită unei politici nu tocmai inspirate și consecvente dusă în anii `30 ai secolului trecut. Subiectul, deși discutat în spațiul public, nu ocupă un timp de dezbatere și reflecție pe măsura gravității amenințării cu care ne confruntăm în acest moment. Desigur s-au făcut tot felul de analize asupra vulnerabilităților proprii (de la statul prea șubrezit de corupție până la inexistența unor capacități militare de descurajare eficiente) sau a intențiilor mai mult sau mai puțin beligerante ale Rusiei în bazinul Mării Negre. Eu voi încerca o abordare a subiectului puțin diferită, fără a face neaparat referire strict la situația de zi cu zi, ci mai degrabă voi acorda atenție problemelor conceptuale.

                Securitatea României în momentul de față se bazează mai mult sau mai puțin pe patru piloni. Primul dintre ei este Uniunea Europeană. Cât de viabil este acest instrument și cât de multă încredere ar trebui să avem în el se observă din atitudinea individuală a fiecărui stat în parte față de Rusia. Din acest motiv este absolut clar că Uniunea Europeană nu va avea niciodată o abordare unitară asupra potențialului pericol reprezentat de Rusia. Sancțiunile impuse de UE la adresa Rusiei par a fi celebra „frecție la picior de lemn” atât timp cât ele sunt sabotate din interiorul Europei de state care din diferite motive caută o relație privilegiată cu Rusia. Atitudinea Ungariei, Greciei, Italiei și chiar a Germaniei subminează eficiența acțiunilor UE de a contracara pericolul rusesc. Și mai e ceva… Putin știe și el acest lucru și îl exploatează cum poate mai bine în interesul propriu. În acest context pilonul de securitate numit UE nu reprezintă mare lucru pentru securitatea proprie a României.

          Al doilea pilon de securitate îl reprezintă Organizația Tratatului Atlanticului de Nord – pe scurt NATO. Justificarea existenței acestei alianțe după închierea războiului rece a fost mai mult sau mai puțin contestată, însă în actualul context politic nimeni nu mai pune la îndoială necesitatea existenței NATO. Din păcate această alianță nu este atotputernică și astfel să ne poată lăsa să dormim liniștiți, întinși pe plajă la Marea Neagră. Călcâiul lui Ahile în acest caz este reprezentat de articolul cinci al tratatului (acesta este principul care a stat la baza creării acestei alianțe în 1950) deoarece nimeni nu poate anticipa care va fi nivelul de solidaritate a statelor membre în cazul unui conflic militar (NATO este în primul rând o alianță militară). Din păcate nici istoria nu ne ajută să anticipăm care ar fi reacția alianței într-o asemenea situație, deoarece articolul cinci nu a fost pus niciodată în practică până în prezent, cel puțin nu în situația unui conflict militar major. Și mai e ceva… Ungaria, Grecia, Turcia, Germania, Italia sunt și membre NATO, nu numai UE, iar Putin conștientizează și el acest lucru și îl exploatează cum poate el mai bine (e.g. Ciprul este exemplul grăitor pentru submunarea principiilor NATO).

             Al treilea pilon de securitate este axa. Celebra axă București – (Londra) – Washington a prins contur începând cu 2002 în contextul războiului împotriva terorismului promovat la acea vreme de președintele republican Bush și izvorăște din nevoia SUA și a aliatului său credincios Marea Britanie de a-și crea puncte de sprijin (din punct de vedere militar și politic) în centrul Europei (vezi cazul Poloniei) și la Marea Neagră. Odată cu criza izbucnită în Ucraina această axă a căpătat cu totul alte valențe atât pentru interesele SUA în regiune cât și pentru România.  Axa sau parteneriatul strategic este fundamental în actualul context pentru siguranța României, Poloniei, a statelor baltice și într-o oarecare măsură chiar a Bulgariei. Numai că axa nu este infailibilă și nu ne scutește de orice griji. Aș vrea să facem un scurt exercițiu de memorie și să ne amintim de situația Poloniei din anul 1939 (deocamdată voi evita să fac referire la situația României din 1940). În acea epocă Polonia se bucura de garanții de securitate irefutabile din partea a două mari puteri europene, ceea ce îi oferea un balon de oxigen în contextul geopolitic deloc fericit de a fi prins la mijloc între alte două mari puteri cu interese ostile (Germania și URSS). După cum știe toată lumea Polonia a fost atacată de Germania la 1 septembrie 1939, iar în ciuda ipocriziei marilor puteri arătată de atâtea ori de-a lungul istoriei, de această dată axa a funcționat. Drept urmare la 3 septembrie 1939 Marea Britanie și Franța au declarat război Germaniei. Cum s-a sfârșit totul știm cu toții – Polonia a încetat să existe ca stat în mai puțin de o lună în ciuda garanțiilor de securitate ferme și onorate. Desigur acest deznodământ a fost înlesnit și de înțelegerea diplomatică secretă dintre Germania și URSS. Această realitate istorică ar trebui să ne pună foarte serios pe gânduri. Am folosit exemplul polonez deoarece în contextul zilelor noastre Polonia pare să fie țara care înțelege cel mai bine pericolul și măcar încearcă să se pregătească în consecință. România se comportă exact ca în anii `30 ai secolului trecut și probabil că în ciuda axei va avea aceeași atitudine „demnă” ca în 1940.

          Al patrulea pilon de securitate (în opinia mea factorul determinant pentru însăși existența statală în fazele inițiale ale unui conflict armat de anvergură) este capacitatea internă de a reacționa în caz de … Comentariile pe marginea acestui subiect în momentul de față sunt inutile. Voi reveni cu comentarii asupra acestui al patrulea aspect de securitate într-o postare ulterioară.

yalta

Leave a Reply

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>